AMENINȚĂTÓR, -OÁRE, amenințători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care amenință; care sperie, care îngrozește. – Din amenința + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

EMENDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care emendează (un text). [Cf. it. emendatore, lat. emendator]. Vezi definitia »

ANTEROPOSTERIÓR, -OÁRĂ, anteroposteriori, -oare, adj. Care are direcția din față către spate. [Pr.: -ri-or] – Din fr. antéropostérieur. Vezi definitia »

BICOLÓR, -Ă, bicolori, -e, adj. Care are două culori. – Din fr. bicolore. Vezi definitia »

AJUTÓR¹, ajutoare, s. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile). ◊ Expr. A fi de ajutor sau a veni în ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva). ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutorium. Vezi definitia »