ECOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază raporturile dintre organisme și mediul în care se dezvoltă și trăiesc. ◊ (În sociologie) Ecologie umană = studiul relațiilor dintre fenomenele sociale și spațiile în care sunt cuprinse. [Gen. -iei. / < fr. écologie, cf. gr. oikos – casă, logos – știintă]. Vezi definitia »

TRADUCTOLOGÍE s. f. știința traducerilor. (< traduct/ibil/ + -logie) Vezi definitia »

BACILEMÍE s. f. infecție generalizată datorită pătrunderii bacililor în sânge. (< fr. bacillémie) Vezi definitia »

CHIMIATRÍE s. f. teorie medicală învechită potrivit căreia procesele psihice se datorează unor reacții chimice. (< fr. chimiatrie) Vezi definitia »

DESTOINICÍE s. f. Însușirea de a fi destoinic; aptitudine, capacitate, pricepere, iscusință. – Destoinic + suf. -ie. Vezi definitia »