SANCTUÁR s. n. loc într-un templu sau într-o biserică consacrat ceremoniilor religioase; altar, loc sfânt. ◊ (fig.) loc inviolabil. (< lat. sanctuarium, fr. sanctuaire) Vezi definitia »

ACȚIONÁR, -Ă s. m. f. posesor de acțiuni (II). (< fr. actionnaire) Vezi definitia »

MISIONÁR s.m. Propagator al religiei creștine sau al doctrinelor unor secte creștine în țările cu altă religie dominantă. ♦ Persoană care caută să câștige adepți pentru o cauză, pentru o comunitate etc. [Pron. -si-o-. / cf. fr. missionaire, it. missionario]. Vezi definitia »

CĂLDĂRÁR, căldărari, s. m. Meșteșugar care face sau repară căldări (1) și alte vase (de aramă). – Căldare + suf. -ar. Vezi definitia »

ELITÁR, -Ă adj. 1. care aparține elitei; elitist. 2. (despre teorii, doctrine) care atribuie elitei rolul conducător în viața socială. (< fr. élitaire) Vezi definitia »