INACTINÍSM s.n. (Fiz.) Proprietate a unei lumini de a fi inactinică. [Cf. fr. inactinisme]. Vezi definitia »

EXOMORFÍSM s. n. Totalitatea transformărilor pe care le suferă rocile din vecinătatea unui punct eruptiv sub influența temperaturii și soluțiilor fierbinți. – Din fr. exomorphisme. Vezi definitia »

BROMÍSM s.n. Intoxicație cu săruri de brom. [< fr. bromisme]. Vezi definitia »

WEISMANNÍSM s.n. Teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părți distincte: germenul, substanța ereditară, localizată în celulele sexuale, și soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmând independența absolută a germenului față de soma. [Pr. vais-] (din engl. weismannism, după August Weismann (1834-1914), biolog german) Vezi definitia »

HIDRARGIRÍSM s.n. Intoxicație cu vapori sau săruri de mercur. [< fr. hydrargyrisme]. Vezi definitia »