Definita cuvantului promontoriu
PROMONTÓRIU s. n. 1. fâșie de uscat înaltă și abruptă care înaintează în mare; cap1 (1). 2. proeminență osoasă. ◊ proeminență formată de unghiul dintre ultima vertebră lombară și osul sacru. (< lat. promontorium, fr. promontoire)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu promontoriu
SUBROGATÓRIU, -IE adj. Care substituie. [Pron. -riu. / cf. fr. subrogatoire]. Vezi definitia »
PARTICÍPIU, participii, s. n. Mod verbal impersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și după număr, denumind acțiunea suferită de un obiect. ◊ (În vechea terminologie a gramaticii limbii române) Participiu prezent = gerunziu. – Din lat. participium, it. participio, fr. participe. Vezi definitia »
FÉRMIU s. n. Element chimic transuranic, produs pe cale artificială. – Din fr. fermium. Vezi definitia »
BIGUDÍU s. n. mică tijă metalică pe care se răsucește părul pentru a-l ondula. (< fr. bigoudi) Vezi definitia »
ASPRÍU, -ÍE, asprii, adj. (Rar) Cam aspru2 (I); (despre vin) cam înțepător. – Din aspru2 + suf. -iu. Vezi definitia »