SUPRAPRESIÚNE, suprapresiuni, s. f. (Tehn.) Diferența pozitivă dintre presiunea absolută a unui fluid și o presiune absolută de referință; presiune a cărei valoare depășește presiunea normală admisă sau o presiune de referință. [Pr.: -si-u-] – Supra- + presiune (după fr. surpression). Vezi definitia »

UZUCAPIÚNE s. f. (Jur.) Dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun prin posedarea lui o anumită vreme. [Pr.: -pi-u-] – Din fr. usucapion. Vezi definitia »

INDECIZIÚNE s.f. v. indecizie. Vezi definitia »

JUSTIFICAȚIÚNE s.f. Justificare. [Var. justificație s.f. / < fr. justification, lat. iustificatio]. Vezi definitia »

CONCREȚIÚNE, concrețiuni, s. f. Agregat mineral de formă sferică sau neregulată, format prin depunerea rocilor sedimentare în jurul unui corp străin și prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. concrétion, lat. concretio, -onis. Vezi definitia »