DIBĂCÍE, dibăcii, s. f. Îndemânare, abilitate, pricepere, iscusință. ♦ Șiretenie, viclenie; rafinament. – Dibaci + suf. -ie. Vezi definitia »

HISTERALGÍE s. f. nevralgie uterină. (< fr. hystéralgie) Vezi definitia »

AUTORADIOGRAFÍE s. f. metodă modernă de cercetare bazată pe studiul imaginii obținute pe o peliculă fotografică sau radiografică a unui organ conținând un produs radioactiv. (< fr. autoradiographie) Vezi definitia »

TROFOPATÍE s.f. Boală care afectează nutriția generală. [Gen. -iei. / < fr. trophopathie]. Vezi definitia »

PNEUMOTOMÍE s.f. Incizie în plămân în scop terapeutic. [Gen. -iei. / < fr. pneumotomie, cf. gr. pneumon – plămân, tome – tăiere]. Vezi definitia »