Definita cuvantului pronație
PRONÁȚIE s. f. 1. mișcare de răsucire a mâinii spre interior (cu podul palmei în jos). 2. poziție aplecată. (< fr. pronation, lat. pronatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu pronație
cîmpíe (câmpíi), s. f. – Cîmp, șes, ogor. Probabil de la un lat. *campia, care ar reproduce un gr. ϰαμπία, der. de la ϰάμπος (DAR, REW 1563), cf. sicil., calabr. campia. Der. de la campus, printr-un suf. -inea (Tiktin) nu este posibilă (cf. Corominas, I, 621), căci n ar fi lăsat urme în Banat. Candrea-Dens., 339, propun *campiva, care pare foarte artificial. Vezi definitia »
PSELAFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de contactul cu obiectele. [Gen. -iei. / cf. it. pselafobia < gr. pselaphan – a pipăi, phobos – teamă]. Vezi definitia »
xerofagíe s. f., art. xerofagía, g.-d. xerofagíi, art. xerofagíei Vezi definitia »
OFIDIOFILÍE s. f. atracție morbidă față de șerpi. (cf. gr. ophidion, șarpe) Vezi definitia »
ASTENÍE1 s. f. stare patologică de slăbiciune și oboseală anormală a organismului. (< fr. asthénie, gr. astheneia) Vezi definitia »