Definita cuvantului propriu
PRÓPRIU, -IE adj. 1. care aparține în mod exclusiv cuiva; personal. 2. caracteristic, particular. 3. care este bun, indicat pentru... 4. (despre cuvinte, stil etc.) care redă exact noțiunea sau ideea ce trebuie exprimată. ♦ ~-zis = de fapt; la drept vorbind. ♦ (despre sensuri) prim, de bază. (< lat. proprius, fr. propre)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu propriu
cordágiu, cordágiuri, s.n. (înv.) toate frânghiile, funiile și ștreangurile unei corăbii. Vezi definitia »
CONGIÁRIU s.n. 1. (Ist.) Vas cu o capacitate de un congiu. 2. Distribuire gratuită de vin, de ulei etc. făcută poporului în vechea Romă. ♦ Distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaților sau poporului (mai ales de împărați). [Pron. -gi-a-riu. / < lat. congiarium]. Vezi definitia »
INTERVÍU s.n. 1. Convorbire între o personalitate politică, culturală etc. și un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerea personalității în diverse probleme, în vederea difuzării prin intermediul presei sau radio-televiziunii; (p. ext.) textul convorbirii publicat în ziar. 2. Convorbire a unui sociolog-anchetator cu persoana sau persoanele supuse cercetării sociologice. [< engl., fr. interview]. Vezi definitia »
CÓNGIU s. n. (la romani) unitate de măsură pentru lichide de aproximativ trei litri. (< lat. congius) Vezi definitia »
AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, adj., s. m. și f. (Fam.) Începător, novice, profan; (om) care nu se pricepe. – Din tc. acemi. Vezi definitia »