Dispozitiv de forma unui briceag, folosit la curatarea pipei si la îndesarea tutunului. Vine din limba germana. Vezi definitia »

EVENTÍV, eventive, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif. Vezi definitia »

ASOCIATÍV, -Ă adj. 1. Relativ la asociație (3) [în DN]. 2. (Mat.; despre o operație) Care, repetată și aplicată unui șir de factori, conduce la același rezultat, independent de cum sunt grupați acești factori. [< fr. associatif]. Vezi definitia »

NOCÍV, -Ă adj. Vătămător, distrugător. [Cf. fr. nocif, lat. nocivus < nocere – a vătăma]. Vezi definitia »

SUSPENSÍV, -Ă adj. Care suspendă, care oprește punerea în execuție. [< fr. suspensif]. Vezi definitia »