Definita cuvantului proscripție
PROSCRÍPȚIE s. f. (în Roma antică) punere în afara legii, condamnare la moarte sau la exil și confiscarea averii fără forme judiciare, pentru infracțiuni politice, înscriind numele celui osândit pe o listă care se afișa. (< lat. proscriptio, fr. proscription)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu proscripție
FITOGEOGRAFÍE s. f. Studiul răspândirii plantelor pe glob. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. phytogéographie. Vezi definitia »
ERITROFOBÍE, eritrofobii, s. f. (Med.) Ereutofobie. – Din fr. erythrophobie. Vezi definitia »
UITUCÉNIE, uitucenii s. f. (Rar) Uituceală. – Uituc + suf. -enie. Vezi definitia »
CAVALERÍE2 (Mil.) Armă tactică și strategică folosind calul ca mijloc de luptă și de transport. ♦ Unitate militară din această armă. [Gen. -iei. / < rus. kavaleriia, it. cavalleria]. Vezi definitia »
NATREMÍE s. f. concentrație a sodiului din sânge. (< fr. natrémie) Vezi definitia »