Definita cuvantului proscripție
PROSCRÍPȚIE s. f. (în Roma antică) punere în afara legii, condamnare la moarte sau la exil și confiscarea averii fără forme judiciare, pentru infracțiuni politice, înscriind numele celui osândit pe o listă care se afișa. (< lat. proscriptio, fr. proscription)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu proscripție
PURIFICÁȚIE s.f. Purificare. [Gen. -iei, var. purificațiune s.f. / < fr. purification]. Vezi definitia »
GÂNGĂVÍE, gângăvii, s. f. Defect de vorbire al omului gângav; gângăveală. – Gângav + suf. -ie. Vezi definitia »
POSÉSIE s.f. v. posesiune. Vezi definitia »
AFONÍE s. f. 1. pierdere patologică a vocii. 2. (fig.) răgușeală. (< fr. aphonie) Vezi definitia »
DISOSMÍE s.f. (Med.) Pierdere sau slăbire a simțului olfactiv. [Gen. -iei. / < fr. dysosmie, cf. gr. dys – dificil, osme – miros]. Vezi definitia »