pútină (pútini), s. f. – Bute, poloboc. – Mr., megl. butin, megl. putină. Origine obscură. Pare să trimită la gr. πυτίνη „damigeană” (Philippide, Principii, 147; Candrea, Conv. Lit., XXXIX, 431), dar proveniența nu este clară; după Candrea, prin intermediul unui lat. *putĭna; după Tiktin, prin v. germ. butinna, cf. germ. Butte; după Diculescu, Elementele, 450, direct din gr. Pascu 55 (și Pascu, Beiträge, 35), preferă să pornească de la un lat. *buttina, de la buttis, cf. butnar. Dwer. din sl. (Cihac, II, 301) nu este probabilă, și cu atît mai puțin dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 320). Der. putinei, s. n. (vas de lemn pentru a bate laptele), probabil sing. s-ar refăcut după pl., în locul dim. *putinel (după Diculescu, Elementele, 460, dintr-un gr. πυτινηίον). Din rom. provine sb. putunja, ceh. putina, rut. putyno, putna, putena, pol. putnia, putyra, mag. putina, putton (Miklosich, Wander., 18, 22; Candrea, Elemente, 401). Vezi definitia »

ROZÁSĂ s. f. 1. fereastră circulară, cu traforuri în piatră, caracteristică pentru catedralele gotice și așezată pe fațada lor. 2. ornament în formă de frunze așezate simetric și înscrise într-un cerc. (< fr. rosace) Vezi definitia »

gaștoană, gaștoane s. f. v. gaștenie. Vezi definitia »

STENOGRÁMĂ, stenograme, s. f. Text înregistrat prin stenografie. – Din fr. sténogramme. Vezi definitia »

FÁCULĂ, facule, s. f. Parte mai strălucitoare de pe discul solar. – Din fr. facule. Vezi definitia »