AMBÁZĂ s.f. Parte inferioară a unui aparat topografic, cuprinzând suportul, șuruburile de calare etc. [< fr. embase]. Vezi definitia »

CINĂTUIÁLĂ, cinătuieli, s. f. (Reg.) Acțiunea de a cinătui. Vezi definitia »

berbínță (berbínțe), s. f. – 1. Vas, putină, mai ales pentru a păstra brânza. – 2. (Înv.) Taxă de intrare în breasla cizmarilor. – 3. Larvă de furnici. Mag. berbence, de unde provine și rut. berbenicja (Cihac, II, 481; Gáldi, Dict., 84; Treml, Hung. Jb., II, 296). Miklosich, Fremdw., 77 și Wander., 12, cred că termenul rut. provine din rom.; urmînd pe același drum, Drăganu, Dacor., VI, 262, respinge ideea că mag. poate fi sursa cuvîntului rom.; dar fără a oferi altă explicație mai plauzibilă; iar în Dacor., VII, 216, se referă la sl. ber „contribuție”, cf. bir. Vezi definitia »

ALÁMĂ s. f. 1. aliaj de cupru și zinc. 2. (pl.) obiect din acest aliaj; instrumente muzicale de suflat din alamă (1). (după it. lama) Vezi definitia »

ARDELEÁNCĂ, ardelence, s. f. Femeie din Ardeal; transilvăneancă. – Din ardelean + suf. -că. Vezi definitia »