SITUÁȚIE, situații, s. f. 1. Totalitatea împrejurărilor care determină la un moment dat condițiile existenței unei ființe, a unei colectivități, a unei activități; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau ceva. Expr. A fi la înălțimea situației = a corespunde pe deplin unei misiuni încredințate. A te pune în situația cuiva = a încerca să înțelegi împrejurările în care se află altul, pentru a-ți da seama de modul lui de a gândi sau de a reacționa. A fi stăpân (sau călare) pe situație = a domina o situație în împrejurări critice, a fi sigur de ceva, a ști să se descurce (într-o situație dificilă). ♦ (În sintagma) Situație limită = situație excepțională, la extremă, aparent fără ieșire, care impune luarea fără întârziere a unei hotărâri radicale. ♦ Poziție socială, materială sau morală în care se află cineva. ◊ Expr. A-i face cuiva o situație = a ajuta pe cineva să ajungă la o poziție socială, materială și morală bună. ♦ (Concr.) Avere. ♦ Fig. Dispoziție, stare sufletească. 2. Prezentare detaliată a unor date privind rezultatele unei activități economice sau financiare dintr-un domeniu (comparativ cu sarcinile planificate); raport; inventar. ♦ Document în care se prezintă o stare de lucruri, mersul unor lucrări etc. 3. (Rar) Așezare, poziție a unui teren, a unei localități etc. [Pr.: -tu-a-. – Var.: (înv.) situațiúne s. f.] – Din fr. situation. Vezi definitia »

presumețíe s.f. (înv.) semeție, trufie; orgoliu excesiv. Vezi definitia »

MODULÁȚIE s.f. 1. (Muz.) Trecere a unui sunet, a unei melodii de la o tonalitate la alta; serie de sunete care își modifică tonalitatea. 2. Modificarea amplitudinii, frecvenței sau fazei unei oscilații armonice. [Gen. -iei, var. modulațiune s.f. / cf. fr. modulation, lat. modulatio]. Vezi definitia »

ENTOMOCORÍE s. f. diseminare a sporilor și semințelor prin insecte. (< fr. entomochorie) Vezi definitia »

BOIERÍE, boierii, s. f. (În orânduirea feudală) Calitatea de boier; rangul sau titlul de boier; funcția deținută de un boier. ♦ (În regimul burghezo-moșieresc) Poziție înaltă în ierarhia socială; putere sau avere pe care a dă această poziție. – Din boier + suf. -ie. Vezi definitia »