CLAVIOLÍNĂ s. f. instrument muzical care permite reproducerea pe cale electronică a timbrului mai multor instrumente ale unei orchestre simfonice. (< fr. clavioline) Vezi definitia »

WAGNERIÁN-Ă adj. Referitor la muzica lui Wagner, care aparține lui Wagner. Vezi definitia »

OSTEOGENÉZĂ s. f. 1. (Biol.) Parte a embriologiei care studiază formarea țesutului osos. 2. Osificare. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéogenèse. Vezi definitia »

búlcă (búlci), s. f. – Chiflă, franzelă. Pol. bułka (DAR). Rar, în Bucov. Vezi definitia »

CÁUĂ s. f. (Reg.) Ființă imaginară, înspăimântătoare, cu care sunt speriați copiii. [Pr.: -ca-uă] – Cf. ucr. kava. Vezi definitia »