țepóc, țepóci, țepoáce, s.m. și n. (reg.) 1. (s.m.) băț ascuțit de făcut garduri; țepuc; drug de scară, în care sunt fixați fusceii; fuscel la scară. 2. (s.m.) așchiuță sub unghie. 3. (s.n.) țeapă la cereale. Vezi definitia »

poc², pócuri, s.n. (reg.) nuia. Vezi definitia »

loc. adv. – de neinteles, de neimaginat, imposibil – dex, editia aII-a, Bucuresti, 1998 Vezi definitia »

loc,incapere utilata cu unelte sau masini necesare,in care se desfasoara o activitate mestesugareasca Vezi definitia »

podinóc, podinóace, s.n. (reg.) claie de fân în lucru. Vezi definitia »