Definita cuvantului moravuri
MORÁVURI s. n. pl. Totalitatea obiceiurilor și deprinderilor unui popor, ale unui grup social sau ale unei persoane; conduită morală, moralitate. Bunele moravuri = decență în comportare. – Din năravuri (refăcut după lat. mos, moris).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu moravuri
RĂZORÍ, răzoresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) mărgini, a (se) delimita, a (se) învecina. ♦ Tranz. Fig. A tivi, a chenărui. – Din răzor1. Vezi definitia »
GRI adj.invar. Cenușiu. ♦ s.n. Culoare cenușie. [< fr. gris]. Vezi definitia »
a avea mintea-n colțuri expr. (adol. perior.) a fi prost Vezi definitia »
nezbilițúri s.n. pl. (reg.) comedii. Vezi definitia »
HARACHÍRI s. n. Sinucidere prin spintecarea pântecelui, practicată în Japonia, în special de samurai, în caz de înfrângere, dezonoare sau de condamnare la moarte. – Din fr. hara-kiri. Vezi definitia »