MANUELÍN adj. n. Stil manuelin = stil dezvoltat în arta și arhitectura portugheză de la sfârșitul sec. XV și începutul sec. XVI și care ajunge la apogeu în timpul domniei lui Emanuel I, caracterizat prin bogăția sculpturii ornamentale plasată pe structuri gotice, cu influențe romane, maure și orientale. [< fr. manuélin]. Vezi definitia »

pin (píni), s. m. Arbore (Pinus silvestris). – Mr. chin, megl. pin. Lat. pĭnus (Pușcariu 1318; Candrea-Dens., 1389; REW 6519), cf. it., sp. pino, prov., cat. pi, fr. pin, port. pinho. – Der. pinos, adj. (de pin). Vezi definitia »

LUSÍN s.n. (Mar.) Sfoară subțire, albă, din cânepă de bună calitate, folosită la matiseli. (din fr. lusin) Vezi definitia »

CARMÍN s.n. Materie colorantă de un roșu intens, extrasă din femela coșenilei. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. carmin]. Vezi definitia »

CRISTALÍN, -Ă adj. 1. curat, transparent, limpede; caracteristic cristalului. 2. (despre roci, munți) format din șisturi cristaline. 3. sub formă de cristale (1). II. s. n. corp transparent lenticular, situat în ochi imediat înapoia irisului. (< fr. cristallin) Vezi definitia »