TETRAPODÍE, tetrapodii, s. f. (Lit.) Metru (3) antic compus din patru picioare (9). – Din fr. tétrapodie, engl. tetrapody. Vezi definitia »

WALKIE-TALKIE cuv. engl. (Pr: uóchi-tóchi) Aparat portabil de emisie-recepție la mică distanță. Vezi definitia »

starpaláie adj. (reg.; despre ființe de sex feminin) stearpă. Vezi definitia »

CURTENÍE s.f. (Rar) Amabilitate, politețe; curtoazie. [< curtean + -ie, după fr. courtoisie]. Vezi definitia »

NERVÁȚIE, nervații, s. f. 1. (Bot.) Ansamblul nervurilor (1) de pe o frunză. ♦ Mod în care sunt dispuse nervurile (1) la o frunză. 2. (Tehn.) Nervatură: 3. (Zool.) Ansamblul nervurilor (2) de pe aripa unei insecte. ♦ Mod de dispunere a nervurilor (2). [Var.: nervațiúne s. f.] – Din fr. nervation. Vezi definitia »