CĂTĂRĂMÚȚĂ, cătărămuțe, s. f. Diminutiv al lui cataramă. – Cataramă + suf. -uță. Vezi definitia »

CIUPÉRCĂ, ciuperci, s. f. 1. (La pl.) Încrengătură de plante inferioare, lipsite de clorofilă, care trăiesc ca parazite sau ca saprofite și se răspândesc prin spori; (și la sg.) plantă din această încrengătură, de obicei în formă de pălărie cărnoasă cu picior. ◊ Expr. Doar n-am mâncat ciuperci! = doar n-am înnebunit! Pagubă-n ciuperci! = nu e nimic, puțin îmi pasă! 2. Obiect de lemn în formă de ciupercă (1), pe care se întinde ciorapul când se cârpește. ♦ (Ir.) Pălărie veche, adesea mototolită și turtită. 3. (În sintagma) Ciuperca șinei = partea superioară și îngroșată a unei șine de cale ferată, pe care se sprijină roțile vehiculelor, când rulează. – Din bg. čepurka, scr. pečurka. Vezi definitia »

ciocorofleándură, ciocorofleándure, s.f. (înv.) ciocoi, ciocorofleac, asupritor. Vezi definitia »

șlaícă, șlaíche, s.f. (reg.) pantof grosolan. Vezi definitia »

CAMELÓTĂ, camelote, s. f. (Rar) Lucru de cârpaci; marfă proastă. – Din fr. camelote. Vezi definitia »