tupiláș adv. (reg.) pe furiș, pe ascuns; și: tupiș, pituliș. Vezi definitia »

FURÍȘ, -Ă, furiși, -e, adj. Care se face în ascuns, pe neobservate. ◊ Loc. adv. Pe furiș = în ascuns; tiptil, pe furișate. – Fur + suf. -iș. Vezi definitia »

SUMĂIÁȘ s. n. v. sumăieș. Vezi definitia »

cheș (-șe), adj. – Pestriț, bălțat. Mag. kese (DAR). În Trans., rar. Vezi definitia »

PLĂIÉȘ, plăieși, s. m. 1. (În evul mediu) Locuitor de la graniță însărcinat cu paza frontierei țării în părțile de munte; grănicer, străjer. 2. Locuitor de la munte; muntean. [Pr.: plă-ieș] – Plai + suf. -aș. Vezi definitia »