próbă (próbe), s. f. – Dovadă, încercare. – Mold. prubă. Mr. provă. Lat. proba (sec. XIX), prin intermediul pol., mag. proba, germ. Probe. În mr., din it. prova, cf. ngr. πρόβα. – Der. proba, vb. (a dovedi), din lat. probare; probabil, adj., din fr. probable; probabilitate, s. f., din fr. probabilité; probatoriu (var. probant), adj., din fr. probatoire, probant; contraprobă, s. f., din fr. contre-épreuve; probălui, vb. (a proba; a examina), din mag. próbálni (Gáldi, Dict., 153); probăi, vb. (a proba), sec. XVIII, înv.; probistă, s. f. (actriță cu contract temporar); probui, vb. (a proba), din pol. probować, sec. XVII, înv. Vezi definitia »

PORTOCÁLĂ s.f. Fructul citric al portocalului (Citrus sinensis), de culoare portocalie, dulce și zemos; Portocală roșie = varietate de portocală, cu coaja și sucul de culoare roșie ca sângele, cultivată în special în Sicilia, it. arancia sanguina sau arancia rossa; Portocală amară = fructul portocalului sălbatic (Citrus aurantium), necomestibil, utilizat doar pentru producerea de dulceață, gem, lichioruri (Grand Marnier ș.a.), iar în gastronomie, coaja și sucul se folosesc pentru aromatizarea preparatelor numite „a la bigarade”. Vezi definitia »

nevástă (nevéste), s. f. – 1. (Înv.) Logodnică. – 2. Soție, femeie măritată. – 3. Femeie. – Megl. niveastă, mr. nveastă. Sl. nevĕsta (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 216), cf. bg., slov., ceh., rus. nevĕsta, sb. nevjesta, pol. niewiesta. Uz general (ALR, I, 270). – Der. nevăstuică, s. f. (Zool., Mustela vulgaris), cf. sl. nevĕstuka (Miklosich, Lexicon,424), nume care s-ar explica drept un eufemism superstițios, cf. bg. nevĕstulka (› mr. nivistul’e, megl. nivistul’ ca), sb. nevjestica, ngr. νυμφίτσα (› mr. nifiță), mag. memjét, it. donnola, fr. bellette, sp. comadreja, port. doninha, v. engl. fairy; nevesti, vb. (înv., a (se) căsători). Vezi definitia »

PETROGENÉZĂ s. f. Ramură a geologiei care studiază proveniența rocilor. – Din fr. pétrogenèse. Vezi definitia »

CUPÓLĂ s.f. 1. Construcție executată din zidărie, din metal etc. asemănătoare bolții; boltă. 2. Structură anatomică în formă de boltă. ♦ Parte boltită a unui aparat. [< it. cupola, fr. coupole]. Vezi definitia »