ORTOGENÍE s. f. (Med.) Dezvoltare simetrică a arcadelor dentare superioare și inferioare care face posibilă întâlnirea dinților cap la cap. – Din fr. orthogénie. Vezi definitia »

TIROIDECTOMÍE s. f. ablațiune a tiroidei. (< fr. thyroïdectomie) Vezi definitia »

LEUCOPENÍE s.f. Boală caracterizată prin scăderea anormală a numărului leucocitelor din sânge. [Gen. -iei. / < fr. leucopénie, cf. gr. leukos – alb, penia – sărăcie]. Vezi definitia »

SOLMIZÁȚIE s. f. Sistem medieval de intonare silabică a notelor. ♦ Citire ritmică a notelor, fără intonarea lor. – Din fr. solmisation. Vezi definitia »

NEUROPSIHIATRÍE s. f. ramură a medicinei care studiază afecțiunile sistemului nervos, precum și bolile psihice. (< fr. neuropsychiatrie) Vezi definitia »