Definita cuvantului protuberanță
PROTUBERÁNȚĂ s. f. 1. ieșitură în afară a unui obiect, organ etc.; umflătură. ♦ (anat.) ~ inelară = segment al encefalului, între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel. 2. (pl.) proeminențe roșii, ca niște limbi de foc, din cromosferă, formate din mase uriașe de gaze incandescente. (< fr. protubérance, lat. protuberantia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu protuberanță
RÍJĂ, s. f. v. rujă. Vezi definitia »
BÂZÂITÚRĂ, bâzâituri, s. f. Bâzâială. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tură. Vezi definitia »
SUBGRÍNDĂ, subgrinzi, s. f. Grindă de lemn, de lungime relativ mică, așezată sub o grindă principală a unei construcții, în dreptul unui reazem, pentru a asigura construcției o rezistență mai mare. – Sub1- + grindă. Vezi definitia »
ORĂCĂIÁLĂ, orăcăieli, s. f. (Reg.) Orăcăit; gălăgie, larmă. [Pr.: -că-ia-] – Orăcăi + suf. -eală. Vezi definitia »
VULPÍȚĂ, vulpițe, s. f. Vulpișoară. – Vulpe + suf. -iță. Vezi definitia »