Definita cuvantului providență
PROVIDÉNȚĂ s. f. 1. (în concepțiile religioase) putere supremă a divinității în guvernarea lumii, puterea de a predetermina evenimentele spre binele oamenilor. ◊ atribut al divinității; (p. ext.) sprijin, îndurare. 2. (fig.) cel care contribuie prin ajutorul său la salvarea cuiva. (< fr. providence, lat. providentia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu providență
SANDÁLĂ s. f. încălțăminte de vară dintr-o talpă legată de picior cu niște curele de piele sau de pânză. (< fr. sandale) Vezi definitia »
CLEPSÍDRĂ s.f. Instrument folosit în vechime pentru măsurarea timpului, bazat pe determinarea acestuia cu ajutorul unui lichid sau al nisipului care curge dintr-un rezervor în alt rezervor; ceas de apă; ceas de nisip. [< fr. clepsydre, cf. gr. klepsydra]. Vezi definitia »
CONFIÉNȚĂ, confiențe, s. f. (Franțuzism) Încredere în cineva. [Pr.: -fi-en-. – Var.: confiánță s. f.] – Din fr. confiance. Vezi definitia »
VENTRICULÍTĂ s. f. fiecare dintre cavitățile naturale care alcătuiesc inima multicamerală tubulară la artropode. (< fr. ventriculite) Vezi definitia »
poieniță, poienițe s. f. (glum.) chelie. Vezi definitia »