Definita cuvantului providență
PROVIDÉNȚĂ s. f. 1. (în concepțiile religioase) putere supremă a divinității în guvernarea lumii, puterea de a predetermina evenimentele spre binele oamenilor. ◊ atribut al divinității; (p. ext.) sprijin, îndurare. 2. (fig.) cel care contribuie prin ajutorul său la salvarea cuiva. (< fr. providence, lat. providentia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu providență
REDUNDÁNȚĂ s. f. 1. surplus de informație menit să asigure exactitatea transmiterii unui mesaj. ◊ (inform.) excedent de semnale pentru transmiterea fidelă a unei cantități de informație. 2. supraabundență inutilă de expresii, cuvinte sau imagini în formularea unei idei. 3. (tehn.) introducere de dispozitive suplimentare față de cel de bază, care să asigure funcționarea unui sistem în cazul când primul sau altul dintre dispozitivele cu aceeași funcție a ieșit întâmplător din uz. (< engl. redundancy, fr. redondance) Vezi definitia »
MANTÉLĂ s.f. Manta scurtă cu care femeile își acopereau umerii și brațele. ♦ Mantie. [Var. mantel s.n. / < it. mantello, rus. mantel, germ. Mantel, cf. lat. mantellum]. Vezi definitia »
mazdroáncă s.f. (reg.) fată bătrână, nemăritată. Vezi definitia »
LINGÚLĂ s. f. 1. brahiopod nearticulat cu cochilie mică, ovală sau alungită, care trăiește pe fundul oceanelor. 2. structură anatomică în formă de limbă mică. (< lat. lingula) Vezi definitia »
SUBPARCÉLĂ s. f. porțiune dintr-o pădure, omogenă ca arboret, diferențiată în scopul lucrărilor de amenajare a pădurii. (după fr. sous-parcelle) Vezi definitia »