Definita cuvantului provocare
PROVOCÁRE s. f. 1. acțiunea de a provoca. 2. (jur.) aducere a cuiva, prin diverse acțiuni ilicite, într-o stare de tulburare sau emoție favorabilă comiterii unei infracțiuni. 3. producere artificială a unei boli, a unui avort. (< provoca)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu provocare
COBALTÁRE s.f. Acțiunea de a cobalta. [< cobalta, după fr. cobaltage]. Vezi definitia »
vâlvoáre (rar) s. f., g.-d. art. vâlvórii; pl. vâlvóri Vezi definitia »
STRÚGURE, struguri, s. m. Fructul viței de vie, în formă de ciorchine; poamă. ♦ Compus: strugurii-ursului = plantă târâtoare cu frunze persistente, cu flori trandafirii sau albe, grupate în formă de ciorchine la vârful ramurilor, și cu fructul o bacă mică, roșie, comestibilă (Arctostaphylos uva ursi). [Var.: (pop.) strúgur s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »
AUTOPORNÍRE, autoporniri, s. f. Reluare automată a funcționării normale a unui motor asincron. [Pr.: a-u-] – Auto2 + pornire. Vezi definitia »
CONSANGVINIZÁRE s.f. (Biol.) Unire a unor organisme foarte înrudite în procesul fecundației. ♦ Metodă de ameliorare aplicată la plantele alogene, constând în autopolenizare forțată în decursul mai multor generații. [Var. consanguinizare s.f. / < consangvin + -iza]. Vezi definitia »