Definita cuvantului provocare
PROVOCÁRE s. f. 1. acțiunea de a provoca. 2. (jur.) aducere a cuiva, prin diverse acțiuni ilicite, într-o stare de tulburare sau emoție favorabilă comiterii unei infracțiuni. 3. producere artificială a unei boli, a unui avort. (< provoca)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu provocare
tulburare de ritm al vorbirii Vezi definitia »
PRECIPITÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) precipita. 2. (biol.) tip de reacție antigen-anticorp. (< precipita) Vezi definitia »
ECRANÁRE, ecranări, s. f. Acțiunea de a ecrana și rezultatul ei. – V. ecrana. Vezi definitia »
AUTOFRÂNÁRE s. f. împiedicare a mișcării în sens invers celui dorit a anumitor elemente ale unor mecanisme, prin frecarea dintre suprafețele care vin în contact. (după fr. autofreinage) Vezi definitia »
cursoáre, cursóri, s.f. (înv.) 1. curent, curs, flux; forță. 2. curgere, scurgere, hemoragie. 3. diaree, urdinare, cufureală. 4. dezvoltare, evoluție. 5. trecerea timpului, durata sa, cursul anilor.
Vezi definitia »