scandál (-luri), s. n. – Zarvă, tărăboi. – Var. înv. scándal(à), scandelă. Mgr. σϰάνδαλον (Murnu 49, sec. XVII), și modern din fr. scandale. – Der. scăndăli, vb. (a scandaliza), sec. XVII, înv.; scandalagiu, s. m. (persoană scandaloasă); scandaliza, vb., din fr. scandaliser; scandalos, adj., din fr. scandaleux. Vezi definitia »

CONVENȚIONÁL, -Ă, convenționali, -e, adj. 1. Stabilit, prin convenție, acceptat prin tradiție. 2. Provenit dintr-o convenție învechită sau practicată mecanic (și rupt de realitate); artificial. ♦ (Despre caracter, fire etc.) Lipsit de naturalețe, factice, prefăcut. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conventionnel, lat. conventionalis. Vezi definitia »

PLURIENÁL, -Ă adj. (despre plante) 1. care durează mai mulți ani; peren. 2. care înflorește numai după mai mulți ani. (< fr. pluriennal) Vezi definitia »

PERIFARINGÁL, -Ă adj. Perifaringian. [Cf. fr. péripharyngal]. Vezi definitia »

STOMACÁL, -Ă, stomacali, -e, adj. Care privește stomacul, care aparține stomacului, de stomac. – Din fr. stomacal. Vezi definitia »