TOTÉM s. n. /s. m. 1. animal, plantă, obiect considerat la unele populații primitive ca strămoș și protector al populației respective și venerat ca atare. 2. imagine, reprezentată sculptural, a unui totem (1). (< fr. totem) Vezi definitia »

KEMKÉM s.n. Vechi instrument muzical la egipteni, cu patru coarde, care se loveau cu un bastonaș. [Cf. pers. kamangah]. Vezi definitia »

HEM, hemuri, s. n. Nucleu al hemoglobinei și al altor pigmenți respiratori celulari, de care se leagă un ion de fier. – Din fr. hème Vezi definitia »

BLASFÉM s. n. 1. blasfemie, hulă. 2. blestem. (< fr. blasphème) Vezi definitia »

RECVIÉM s. n. rugăciune la catolici pentru pomenirea morților. ◊ compoziție corală cu orchestră scrisă pe textul liturgic al misei. (< lat., fr. requiem, germ. Requiem) Vezi definitia »