HEMOTOXÍE s. f. otrăvire a sângelui. (< fr. hémotoxie) Vezi definitia »

FĂȚĂRNICÍE, fățărnicii, s. f. Lipsă de sinceritate (în purtare, atitudini etc.); purtare, atitudine prefăcută, ipocrită; prefăcătorie, ipocrizie, falsitate, fățărie. – Fățarnic + suf. -ie. Vezi definitia »

ȚESUTOTERAPÍE s. f. tratament cu țesuturi conservate în scopul refacerii unui organ bolnav. (după fr. tissuthérapie) Vezi definitia »

HIPOTROFÍE s.f. Dezvoltare insuficientă a unui organ sau a unui țesut. [< fr. hypotrophie, cf. gr. hypo – sub, trophe – hrană]. Vezi definitia »

SINCRONÍE s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este sincronic; sincronicitate, sincronitate. ♦ Ansamblul fenomenelor lingvistice considerate la un moment dat. [Gen. -iei. / < fr. synchronie, cf. gr. syn – simultan, chronos – timp]. Vezi definitia »