OXIBIÓTIC, -Ă adj. (Despre organisme) Care folosește oxigenul atmosferic. [Pron. -bi-o-. / < oxibioză]. Vezi definitia »

TERAPEÚTIC, -Ă adj. Referitor la terapeutică. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „curativ”, „(referitor la) terapie”, „de îngrijire medicală”. [Pron. -pe-u-. / < fr. thérapeutique]. Vezi definitia »

BELETRÍSTIC, -Ă, beletristici, -ce, adj. Care aparține literaturii artistice, privitor la literatura artistică. ♦ (Substantivat, f.) Literatură artistică. – Din germ. belletristisch, Belletristik. Vezi definitia »

POȘIDÍC, (1) poșidicuri, s. n., (2) poșidici, s. m. (Reg.) 1. S. n. (Colectiv) Mulțime, droaie, gloată de copii; p. ext. mulțime de animale mici. 2. S. m. (Fam.) Epitet dat tinerilor, copiilor sau oamenilor mici de statură. [Var.: poșândíc, poșodíc s. n., s. m.] – Cf. magh. posadék. Vezi definitia »

METAFÍZIC, -Ă adj. Referitor la metafizică. [Cf. fr. métaphysique]. Vezi definitia »