CORLÁTĂ, corlate. s. f. (Reg.) 1. Iesle. 2. Îngrăditură sau colibă pentru vite. 3. Împletitură de formă bombată care se așează pe car când se transportă snopi sau fân. 4. Poliță în jurul cuptorului pe care se țin vase de bucătărie și alte lucruri mărunte; prichici. [Pl. și: corlăți] – Probabil din magh. korlát. Vezi definitia »

sfírcă s.f. (reg.) fluier. Vezi definitia »

REFECĂTÚRĂ, refecături, s. f. (Pop.) Refec. – Refec + suf. -ătură. Vezi definitia »

ANGIOMATÓZĂ s. f. afecțiune (congenitală) prin formarea unui mare număr de angioame, pe piele sau în organele interne. (< fr. angiomatose) Vezi definitia »

METALOTÉCĂ s. f. muzeu de zăcăminte minerale. ◊ colecție de obiecte metalice. (< it. metalloteca) Vezi definitia »