XILOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care studiază lemnul și proprietățile lui. (din fr. xylologie) Vezi definitia »

DOCIMAZÍE s. f. 1. mod de verificare și selecționare a candidaților la magistraturi, oratorie etc. în Atena antică. 2. cercetare a cauzelor unui deces prin examinarea organelor după autopsie. 3. disciplină care determină proporția de metale utilizabile conținute de minereuri; docimastică (II). (< fr. docimasie, gr. dokimasia) Vezi definitia »

DEMONOLATRÍE s.f. Adorație a demonilor. [Gen. -iei. / < fr. demonolâtrie, cf. gr. daimon – demon, latreia – adorație]. Vezi definitia »

DEZINFÉCȚIE, dezinfecții, s. f. Dezinfectare. – Din fr. désinfection. Vezi definitia »

CONVÉNȚIE, convenții, s. f. 1. Înțelegere, acord între două sau mai multe state, instituții sau persoane cu privire la anumite probleme sau la anumite obiective. ♦ (Jur.) Contract; denumire dată unor tratate internaționale. ♦ (În artă) Înțelegere tacită de a admite unele procedee sau ficțiuni. 2. (La pl.) Deprinderi stabilite prin tradiție. [Var.: convénțiune s. f.] – Din fr. convention, lat. conventio, -onis. Vezi definitia »