ELASTOMECÁNICĂ s. f. Parte a mecanicii corpurilor solide, deformabile, care se ocupă cu studiul eforturilor și deformațiilor în corpurile elastice sub acțiunea forțelor exterioare. – Din fr. élastomécanique. Vezi definitia »

ACRONEVRÓZĂ s. f. nevroză prin tulburări la extremități. (< fr. acronévrose) Vezi definitia »

SIGMÁTICĂ s.f. Parte a semioticii care studiază relațiile dintre semn și ceea ce el desemnează, excluzând semnificația lingvistică. [Gen. -cii. / < fr. sigmatique]. Vezi definitia »

POLIMIXÍNĂ s. f. antibiotic cu acțiune bactericidă asupra mai multor microbi, din diferite varietăți de bacili. (< fr. polymixine) Vezi definitia »

SOLVÉNȚĂ s. f. solvabilitate. (< germ. Solvenz) Vezi definitia »