CONGÉSTIE s. f. aflux anormal de sânge într-o anumită parte a corpului, de natură inflamatorie; hiperemie. (< fr. congestion, lat. congesstio) Vezi definitia »

MORFOGENÍE s. f. Ramură a geomorfologiei care se ocupa cu studiul originii formelor de relief. – Din fr. morphogénie. Vezi definitia »

preamăríe, preamăríi, s.f. (înv.) măreție. Vezi definitia »

TRISÉCȚIE s.f. v. trisecțiune. Vezi definitia »

VERTEBROTERAPÍE s.f. Metodă de tratament al unor afecțiuni vertebrale prin elongații de coloană. [Gen. -iei. / < fr. vertébrothérapie, cf. lat. vertebra – vertebră, gr. therapeia – tratament]. Vezi definitia »