PUTREFÁCȚIE, putrefacții, s. f. 1. Proces de descompunere a unor substanțe organice (vii sau moarte) sub influența unor bacterii; putrezire. ♦ Fază ultimă a procesului de asimilare și dezasimilare a hranei de către un organism viu, care constă în descompunerea, sub acțiunea fermenților, a resturilor neasimilate din materia cu care s-a hrănit organismul. 2. Fig. Descompunere, decădere morală. – Din fr. putréfaction, lat. putrefactio, -onis. Vezi definitia »

MÚIE s. f. (Arg.; folosit adesea art. și mai ales în expresii) Gură, fleancă. (din țig. mui (Graur, Juilland)) Vezi definitia »

HIPOCOLEMÍE s. f. diminuare a cantității de pigmenți biliari din serul sangvin. (< fr. hypocholémie) Vezi definitia »

EREZÍE s. f. 1. concepție, opinie religioasă, filozofică sau politică contrară dogmelor, principiilor esențiale ale unei doctrine oficiale. 2. (fig.) rătăcire, abatere, greșeală, eroare. (< fr. hérésie, lat. haeresis) Vezi definitia »

HELIOGRAFÍE s.f. 1. Reproducere în mai multe exemplare a unei imagini cu ajutorul unor clișee de cupru, obținute pe cale fotochimică, pe care s-a aplicat un strat de asfalt cu granule fine. 2. (Rar) Descriere a Soarelui. [Gen. -iei. / < fr. héliographie]. Vezi definitia »