OCULTÍSM s. n. Ansamblul științelor și al practicilor oculte; p. ext. concepțiile care stau la baza științelor oculte. – Din fr. occultisme. Vezi definitia »

ICONOCLÁSM s. n. Mișcare socială, politică și religioasă din sec. VIII-IX, în Imperiul Bizantin, care, sub forma luptei împotriva cultului icoanelor, a fost îndreptată împotriva aristocrației laice și ecleziastice. – Din fr. iconoclasme. Vezi definitia »

HISPANÍSM s.n. Cuvânt, expresie luată din limba spaniolă; fel de a vorbi propriu limbii spaniole. [< fr. hispanisme]. Vezi definitia »

STRĂINÍSM, străinisme, s. n. (Rar) Element lexical de jargon. [Pr.: stră-i-] – Străin + suf. -ism. Vezi definitia »

MULTILINGVÍSM s. n. folosire a mai multor limbi de către același individ sau grup social; plurilingvism. (< fr. multilinguisme) Vezi definitia »