EXACERBÁȚIE s.f. (Liv.) Exacerbare; intensificare a unei dureri, a unei pasiuni. [Gen. -iei, var. exacerbațiune s.f. / < fr. exacerbation]. Vezi definitia »

ANTROPOMETRÍE s.f. Disciplină științifică care studiază relațiile mărimilor obținute prin măsurători făcute asupra corpului omenesc; somatometrie. [Gen. -iei. / < fr. anthropométrie, cf. gr. anthropos – om, metron – măsură]. Vezi definitia »

CIVILIZÁȚIE s.f. Nivel de dezvoltare la care se găsește viața socială, materială și spirituală a unei formații sociale sau a unui grup social; stare a vieții sociale, economice și culturale a unui popor, a unei epoci etc. ♦ Grad dezvoltat de cultură materială a unui popor, a unei societăți etc. [Gen. -iei, var. civilizațiune s.f. / cf. fr. civilisation]. Vezi definitia »

NATUROTERAPÍE s.f. (Med.) Valorificare a remediilor naturale în tratarea anumitor boli. [Gen. -iei. / cf. lat. natura – natură, gr. therapeia – tratament]. Vezi definitia »

INTEMPERÍE s.f. (mai ales la pl.) Schimbare nefavorabilă a stării atmosferice; vreme rea. [Gen. -iei / < fr. intempérie, cf. lat. intemperies]. Vezi definitia »