sărmăníe s.f. (înv.) sărăcie, lipsă, nevoie, neavere. Vezi definitia »

TIROTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere a laringelui prin secționarea chirurgicală a cartilajului tiroid. [Gen. -iei. / < fr. thyrotomie]. Vezi definitia »

TRIBOMETRÍE s.f. (Fiz.) Măsurare a intensității frecării. [Gen. -iei. / < fr. tribométrie, cf. gr. tribein – a freca, metron – măsură]. Vezi definitia »

PAREMIOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul și culegerea proverbelor; (colectiv) totalitatea proverbelor dintr-o limbă. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. parémiologie. Vezi definitia »

-MAHÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „luptă”. [< gr. mache]. Vezi definitia »