șicleálă, șicléle, s.f. (reg.) 1. unsoare de proastă calitate. 2. strat de funingine de pe horn. 3. soluție de zer fierbinte și piatră acră, folosită la fixarea culorii pe ouă de Paști. Vezi definitia »

AMILOIDÓZĂ s.f. Depunere în unele organe și țesuturi a unei substanțe proteice amorfe asemănătoare cu amidonul. [Pron. -lo-i-. / < fr. amyloídose, cf. gr. amylon – amidon, eidos – formă]. Vezi definitia »

APICULTÚRĂ s. f. știință care se ocupă cu creșterea albinelor; albinărit. (< fr. apiculture) Vezi definitia »

BIBLIOTÉCĂ s. f. 1. colecție de cărți, manuscrise, publicații periodice etc., aranjate și clasate într-o anumită ordine; instituție, local care o adăpostește. ◊ mobilă, raft, dulap pentru păstrarea cărților. 2. nume dat unor colecții de tipărituri, identice ca aspect, care tratează teme dintr-un domeniu oarecare. 3. colecție de programe într-o unitate de informatică. (< fr. bibliotèque, lat. bibliotheca) Vezi definitia »

AUTODÚBĂ, autodube, s. f. Automobil prevăzut cu o dubă, folosit pentru transportul de materiale, produse alimentare, corespondență etc.; dubă. [Pr.: a-u-] – Auto² + dubă. Vezi definitia »