SINONÍMIC, -Ă I. adj. referitor la sinonimie. ♦ derivație ~ă = procedeu stilistic potrivit căruia două sau mai multe cuvinte cu sensuri apropiate ajung să desemneze același lucru. II. s. f. 1. ramură a lingvisticii care studiază sinonimele. 2. totalitatea sinonimelor unei limbi. (< fr. synonymique, /II/ germ. Synonymik) Vezi definitia »

ENIGMÁTIC, -Ă adj. care constituie o enigmă; tainic, misterios. (< fr. énigmatique) Vezi definitia »

DESTÓINIC, -Ă, destoinici, -ce, adj. (Despre oameni și acțiunile lor). 1. Vrednic, merituos. ♦ Isteț, îndemânatic. 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv) Capabil; p. ext. în măsură (să facă ceva); competent. – Cf. sl. dostoinŭ. Vezi definitia »

MORFÉIC, -Ă adj. (med.; despre anumite manifestări, fenomene) care se produce în timpul somnului. (< fr. morphéique) Vezi definitia »

IAȘCIC, s.m. Coșul caruței. (Regionalism zona Prutului inferior-din rusescul iașcic=lada, cutie) Vezi definitia »