ANAGRÁMĂ, anagrame, s. f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt, pentru a obține alt cuvânt; cuvânt obținut prin această schimbare. – Fr. anagramme (< gr.). Vezi definitia »

AXÍLĂ s. f. 1. subsuoară. 2. loc unde se împreună ramura cu trunchiul unei plante sau frunza cu ramura. (< fr. axile, lat. axilla) Vezi definitia »

VETRIȘOÁRĂ, vetrișoare, s. f. Diminutiv al lui vatră; vetriță. – Vatră + suf. -ișoară. Vezi definitia »

ziulícă (pop.) (zi-u-) s. f., g.-d. art. ziulícii Vezi definitia »

TELEGRÁMĂ s. f. 1. comunicare transmisă cu ajutorul (radio)telegrafului; formularul pe care este transcrisă. 2. (enigmistică) anagramă mai complexă, pentru a cărei rezolvare se ține seama de aceleași reguli ca la cartea de vizită. (< fr. télégramme) Vezi definitia »