CINECROMÁTIC, -Ă I. adj. referitor la cinecromatică. II. s. f. cromatica mișcării. (< cine- + cromatic) Vezi definitia »

AXIOMÁTIC, -Ă, axiomatici, -ce, adj. Care se întemeiază pe o axiomă; care are caracter de axiomă. [Pr.: -xi-o-] – Fr. axiomatique. Vezi definitia »

SILÁBIC, -Ă, silabici, -ce, adj. Care ține de silabe, privitor la silabe; alcătuit din silabe. ◊ Scriere silabică (sau cu caracter silabic) = scriere în care semnele nu reprezintă sunete, ci silabe. Versificație silabică = versificație bazată pe numărul silabelor, independent de locul accentelor. – Din fr. syllabique, lat. syllabicus. Vezi definitia »

STEREOCHÍMIC, -Ă, stereochimici, -ce, adj. Care aparține stereochimiei, privitor la stereochimie, de stereochimie. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréochimique. Vezi definitia »

DESMOTRÓPIC, -Ă adj. Care rezultă din desmotropie. [< fr. desmotropique]. Vezi definitia »