BUIÉSTRU²,-IÁSTRĂ, buieștri, -iestre, adj. Care merge în buiestru¹; p. ext. nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. Vezi definitia »

GALVANOMÉTRU s.n. Instrument folosit pentru observarea și măsurarea curenților electrici de slabă intensitate; galvanoscop. [< fr. galvanomètre]. Vezi definitia »

HEMOCROMOMÉTRU s. n. aparat pentru determinarea procentului de hemoglobină din sânge. (< engl. hemochromometer) Vezi definitia »

CANDELÁBRU, candelabre, s. n. Suport cu mai multe brațe (bogat ornamentat), pentru lumânări sau becuri electrice; policandru. – Din fr. candélabre, lat. candelabrum. Vezi definitia »

GAZOMÉTRU, gazometre, s. n. 1. Aparat cu care se măsoară cantitatea de gaz² care trece printr-o conductă. 2. Rezervor în care se înmagazinează gazul² de iluminat produs de o uzină, pentru a fi distribuit consumatorilor. – Din fr. gazomètre. Vezi definitia »