TONOMETRÍE s. f. 1. procedeu de determinare a greutății moleculare prin măsurarea tensiunii de vapori ai soluțiilor unor substanțe nevolatile. ◊ studiu al soluțiilor bazat pe acest procedeu. 2. măsurare a tensiunii vasculare cu ajutorul a diverse aparate; măsurare a tensiunii intraoculare. (< fr. tonométrie, germ. Tonometrie) Vezi definitia »

gingíe (gingíi), s. f. – Țesut care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și a măselelor. – Mr. dzindzie, istr. (žinžire). Lat. gingῑva (Diez, I, 206; Pușcariu 721; Candrea-Dens., 745; REW 3675; DAR), cf. it., prov., port. gingiva (calabr. gringria), fr. gencive, sp. encía. În Trans. de Nord se folosește var. gingină, care explică și istr. Cf. ALR, I, 31. Din rom. provine ngr.τσιντσία (Murnu, Lehnwörter, 45). – Der. îngingia, vb. (a se face bobul de porumb; a prospera, a se îmbogăți). Vezi definitia »

șătrăroáie, șătrăroáie, s.f. (înv.) soția șătrarului (v.), șătrăreasă. Vezi definitia »

jelíe s.f. (înv.) jale, supărare. Vezi definitia »

MELITURÍE s.f. Eliminare de zahăr prin urină. [Gen. -iei. / < fr. méliturie]. Vezi definitia »