Definita cuvantului pteropod
PTEROPÓD, -Ă I. adj. (despre unele animale) cu picioare proprii pentru înotat. II. s. n. pl. ordin de moluște gasteropode, din planctonul marin, mai ales în zona tropicală. (< fr. ptéropode/s/)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu pteropod
pod (póduri), s. n. – 1. Platformă de scîndură, planșeu. – 2. Punte. – 3. (Înv.) Drum pietruit cu scînduri, obișnuit în orașele rom. – 4. Cale, drum, șosea. – 5. Ponton. – 6. Tavan. – 7. Spațiu închis între acoperiș și plafonul casei. – 8. Pardoseală. – 9. Palma mîinii. – 10. Talpa plugului. – 11. Zăcătoare (la moară). – 12. Bucăți de pînză care se întind în calea cortegiului funerar, cu ideea de a ușura mortului trecerea pe puntea raiului. – Megl. pod. Sl. podŭ „platformă” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 270; Conev 81; Spitzer, Mitt. Wien., 326), cf. bg., sb., cr., slov. pod „platformă de scînduri”, mag. pad „podul casei”. – Der. podar, s. m. (înv., încasator de podărit; paznic la pod; pontonier; Mold., măturător); podărit, s. n. (slujba pontonierului; taxă pe poduri); podeț, s. n. (podișcă); podi, vb. (a bate podea), din sl., bg. poditi; podeală (var. podea), sf. (dușumea, pardoseală, parchet); podeag, s. n. (platou, movilă, colină); podereu (var. podireu, poderei), s. n. (Trans., pod de șură); podină, s. f. (pardoseală, suport; scîndură; acoperiș; baza stogului), din sb. podina; podiș, s. m. (platou, movilă; punte de lemn); podișcă, s. f. (pod mic; ponton); podișor, s. n. (Trans., blidar, dulap); pondeală (Trans., var. Olt. pondilă), s. f. (pardoseală, sol), din podeală cu infix nazal sau contaminat cu podină. – Din rom. provine slov. podišiar (Candrea, Elemente, 402). Vezi definitia »
CAPÓD s.n. v. capot1 [în DN]. Vezi definitia »
DROD, droade, 1.bucata de sarma, utilizata si pentru punerea in ratul porcilor pentru prevenirea scurmarii (acest cuvant este utiliazt pe scara larga in toata regiunea transilvaniei, sat sau oras toata lumea il utilizeaza, iar in dex nu apare, in schimb apar o multime de regionalisme din zona bucurestiului) Vezi definitia »
APÓD, -Ă I. adj. (despre animale) lipsit de picioare. II. s. n. pl. nume dat unor animale fără lipsa membrelor și forma alungită (holoturii, pești osoși, amfibieni). (< fr. apode/s/) Vezi definitia »
vohód (-duri), s. n. – Trecerea preotului în biserică în timpul slujbei. – Var. văhod. Sl. vŭchodŭ (Tiktin). Vezi definitia »