isihásm s.n. Curent mistic din sec. XIII, cu centrul pe Muntele Athos, potrivit căruia țelul vieții spirituale este să unească mintea cu inima, „Lăcașul lui Dumnezeu”, unire care se realizează „coborând”, prin intermediul respirației, mintea în inimă (< fr. hésychasme) Vezi definitia »

EPISILOGÍSM s.n. Silogism dintr-un polisilogism care are ca una din premise concluzia silogismului anterior (prosilogism). [Pl. -me, -muri. / cf. épisyllogisme < gr. epi – deasupra, syllogismos – silogism]. Vezi definitia »

MODULARÍSM s. n. încercare de a atribui o durată mai mare unor structuri pe seama reducerii continue a suprastructurilor. (< modular + -ism) Vezi definitia »

URANÍSM s. n. (Med.) Pederastie. – Din fr. uranisme. Vezi definitia »

SEMANTÍSM s. n. Semantică (I 1); p. ext. înțelesul, sensul unui cuvânt. – Din fr. sémantisme. Vezi definitia »