străbătătúră, străbătătúri, s.f. (înv.) 1. străbatere, răzbire, penetrare, penetrație, pătrundere, răzbatere. 2. (fig.) agerime de minte, perspicacitate, pătrundere. Vezi definitia »

a pune degetul la omidă expr. (er. – d. femei) a se masturba. Vezi definitia »

SINDÉZĂ s.f. (Biol.) Împerechere a cromozomilor omologi în profaza meiotică. [< fr. syndèse, cf. gr. syndesis – legătură]. Vezi definitia »

FRÍCĂ, (rar) frici, s. f. Stare de adâncă neliniște și tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare. ◊ Loc. adj. Fără frică = neînfricat; curajos. ◊ Loc. adv. Cu frică = cu teamă, temându-se. Fără (nici o) frică = cu curaj. Nici de frică = nicidecum, deloc, o dată cu capul. ◊ Expr. A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoșa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teamă de cineva sau de ceva; b) a-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău. A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă. A ști de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frică de el. – Cf. gr. phrikē. Vezi definitia »

halângă s.f. (reg., înv.) tufăriș mărunt; tufiș. Vezi definitia »